Tranzitia la economia cu piata concurentiala in Romania

         Poporul român a optat pentru economia cu piata concurentiala si mecanismul ei functional, întelegând ca monopolul proprietatii “socialiste” de stat, mecanismele economiei de comanda nu mai puteau asigura orientarea energiilor natiunii spre satisfacerea acceptabila a nevoilor limitate si în continua diversificare.

         Calea de urmat pentru a lichida structurile vechi si a crea cadrul institutional necesar opririi caderii economiei nationale aflate într-o profunda criza si deschiderii ei spre o evolutie normala pe traiectoria progresului nu poate fi gasita spontan. Economia de piata contemporana este deosebit de complexa si variata, bazata pe interesele agentilor economici foarte diferite, divergente. De aceea, fundamentarea stiintifica a unei strategii de înfaptuire a economiei de piata concurentiala în România s-a dovedit obligatorie, problema ce presupune analize si dezbateri ample si finalizate în Schita programului de tranzitie elaborat cu participarea unui cerc larg de specialisti si însusit practic de toate fortele politice parlamentare din 1990.

         Aflata în fata adoptarii unei strategii de tranzitie la economia cu piata concurentiala si luând cunostinta de experienta tarilor avansate în acest domeniu, tara noastra, ca si alte tari din Europa centrala si de est, a avut cel putin urmatoarele posibilitati:

• de a prelua un model elaborat si aplicat cu succes într-una din tarile lumii(s-ar fi putut avea în vedere, în alegerea modelului, eventualele similitudini ale dezvoltarii lor istorice, ca si ale structurilor de ramura, ale resurselor umane etc.);
• de a încerca sa conceapa o strategie proprie, cu totul originala, pe care sa o aplice prin metode, de asemenea, întru totul specifice(s-ar fi putut sustine o asemenea linie prin inexistenta unei experiente istorice de trecere de la socialismul marxist la capitalism si prin trasaturile caracteristice ale economiei românesti de astazi, dupa o evolutie de câteva decenii sub regim de comanda);
• de a realiza o sinteza a unor aspecte pozitive din experintele mai multor tari, îndeosebi europene. Aceasta urma a se realiza pe baza a cel putin urmatoarelor criterii: încadrarea în cerintele revolutiei tehnico-stiintifice actuale(deci prin orintarea procesului cu fata spre viitor);valorificarea experientei pozitive a tarii noastre din perioada interbelica(mai ales în ceea ce priveste constituirea institutiilor economice si juridice corespunzatoare economiei de piata);preluarea si implementarea doar a acelor experiente ale unor tari si popoare care au sanse mari de a fi asimilate creator de noii agenti economici(cu nivelul lor actual, cu interesele pe care le au, pornind de la starea dezvoltarii economice a tarii, de la marile dezechilibre tehnico-economice “asezate si consolidate” într-o perioada relativ îndelungata, de la nivelul cultural al populatiei etc.).

Desi exista numeroase puncte de vedere referitoare la economia cu piata concurentiala ce urmeaza a fi promovata în tara, totusi se poate vorbi de un consens minim în sensul optiunii lor pentru economia de piata moderna, eficienta, de nuanta europeana, de tip social.

În prezent, în România, tranzitia la economia cu piata concurentiala se identifica cu înfaptuirea Reformei economice. Prin intermediul Reformei, economia României, puternic centralizata, distorsionatasub raport tehnico-stiintific si dezechilibrata structural, evolueaza spre liberalizare, în care actiunile agentilor economici trebuie reglate prin intermediul pietei cu respectarea cadrului legislativ, creat de statul democratic, modern.

Functia initiala a Reformei este depasirea crizei economice mostenite de la mecanismul de comanda si a celei ciclice pe care o parcurge în prezent economia noastra. Finalitatea Reformei o reprezinta înfaptuirea economiei de piata moderna si a mecanismului sau eficient, functional liber. Cele doua obiective trebuie sa se înfaptuiasca în secvente de timp diferite, gradual dar nu lent, cu blocaje, ci, prin masuri esalonate însa derulate cu simultaneitate. Aceasta decurge din natura si interdependenta fenomenelor si proceselor economice implicate si realizate prin asemenea masuri.

În cadrul acestor masuri, având amploare, profunzime si implicatii deosebite, pot fi identificate câteva mari procese:

Macrostabilizarea care vireaza eliminarea sau macar atenuarea unora dintre dezechilibrele mostenite sau aparute în procesul tranzitiei: controlul inflatiei, deficitul bugetar si al balantei de plati externe, adaptarea consumului la resursele existente si la starea eficientei economice.

Efectuarea reformelor structurale si institutionale care sa permita realocarea resurselor în raport cu nevoile si posibilitatile economice, dar tinând seama de tendintele pe care Marea tranzitie le impune pe plan mondial,cât si de domeniile cu avantaje relative(comparative) ale economiei românesti. Realocarea trebuia înfaptuita prin pârghii economice compatibile cu logica politicii fiscale, cu cea a cheltuielilor publice, pârghii de credit, de comert exterior si de dezvoltare teritoriala. Ratiunea ultima a acestor reforme o constituie sporirea eficientei utilizarii factorilor de productie si, în primul rând, a productivitatii ca suport pentru cresterea economica pe termen lung. Prin reformele structurale urmeaza a fi creati, subiectii economici participanti la tranzactiile concurentiale, sa fie creat un nou cadru institutional juridic, care reglementeaza drepturile, obligatiile si raporturile dintre unitatile economice, si sa se asigure consolidarea sistemului de piete si a mecanismelor functionale specifice.

         Nucleul reformelor structurale îl reprezinta privatizarea, eliminarea cvasimonopolului proprietatii publice, a altor tipuri de monopoluri si crearea pluralismului sistemului de proprietate a carui baza o constituie proprietatea privata sub diferitele ei forme. Reformele structurale au în vedere toate componentele mecanismului economic si nivelurile economiei, a caror functionare este asezata pe un cadru institutional-juridic adecvat statului de drept si compatibil cu cel practicat de spatiul Uniunii Europene, ca premisa pentru o integrare mai facila în acesta.

Liberalizarea economica. Experienta istorica releva ca economia cu piata concurentiala poate functiona doar daca sunt create conditiile pentru exercitarea si garantarea unui set de libertati: libertatea alegerii bunurilor de consum si de capital, a profesiei si a locului de munca; libertatea de a dispune autonom de factorii de productie aflati în posesiune, liberatatea de a exercita initiativele imaginate cu respectarea libertatii celorlalti si a cadrului legislativ adoptat prin sistemul democratismului politic. Prin normele de liberalizare economica pe care le-a imaginat si aplicat Reforma din România se da expresie asumarii de catre agentii economici a dreptului de decizie si a consecintelor acesteia în legatura organica cu redefinirea rolului statului. O alta directie presupune masuri cum sunt: liberalizarea preturilor(inclusiv a salariilor si a ratei dobânzii), convertibilitatea monedei, libertatea de miscare a factorilor de productie, deschiderea spre si pentru exterior în spiritul principiilor Organizatiei Mondiale a Comertului, modificarea sistemului de conducere a întreprinderilor si reforma microeconomica. În context, statul îsi restrânge unele functii economice traditionale, asumându-si functiile moderneprivind crearea si aplicarea cadrului legislativ, asigurarea premiselor pentru exercitarea liberalizarii economice, întretinerea si supravegherea concurentei.